vineri, 18 decembrie 2015

O manuta intinsa...

  Sotul meu termina de asezat ultimile cumparaturi in portbagajul masinii iar o fetita de vreo sapte ani se apropie de el si ii spune ceva. Fiind la distanta, nu auzeam ce-i spunea dar stiam. Nu era prima data cand o intalneam pe fetita blonduta in fata supermarketului in care ne facem cumparaturile.
  O vazusem prima data vara trecuta tinandu-se dupa cei ce intrau si ieseau din acelasi supermarket, cerand un banut.
  In urma cu doua saptamani, cu caciulita pe cap si imbracata cu hainuta, tinand un paharel in mana, cand ne-a vazut indreptandu-ne spre masina cu cosul de cumparaturi, ne-a iesit, de asemenea, in intampinare...
Am incercat sa o imbiem cu ceva bunatati de prin cos dar se pare ca nu erau pe gustul ei caci ne-a refuzat invariabil ,,doamna, nu mi-e foame!''. Isi dorea doar banuti.
Acelasi lucru isi dorea si acum. Sotul meu incerca si acum s-o convinga sa primeasca ceva de mancare dar i-am facut semn sa nu mai insiste, asa ca si-a luat bacnota si a plecat fericita spre cu carut abandonat. M-ai descoperise o oportunitate. Desi erau cam opt grade afara, ea era cu capul descoperit. Parul lungut era impletit intr-o coada studenteasca cam ciufulita.
As fi vrut s-o intreb unde locuieste si daca face tratament pentru strabism dar stiam ca ar fi plecat fara sa ne dea vreun raspuns.
  Ma intreb de cate ori o vad, ce parinti isi trimit copilul sa cerseasca? Nu-si fac oare griji ca al lor copil sta in frig cand ar trebui sa-si faca temele sau sa se uite la desene la caldura?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu