marți, 1 noiembrie 2011

Sinuciderea, lasitate sau curaj?

 Comunitatea in care traiesc a fost recent zguduita de sinuciderea unui membru ai ei.Parea a avea tot ce-si poate dori un om :o familie reusita, o casa frumoasa, un automobil etc.Era ceea ce se numeste ,,un gospodar''.Parea o persoana echilibrata pe care te poti baza in orice situatie si ... totusi ...Toata lumea se intreaba ce l-a deteminat sa-si puna capat zilelor?!Ce ii lipsea?!De ce suferea?La aceste intrebari nu va mai da raspuns nimeni, pot cel mult intui cei apropiati lui.
Cu totii, poate, am avut macar o data in viata clipe de disperare in care ne-am dori ca totul sa se termine dar de aici si pana la a trece la gesturi extreme...
Ce ii determina pe unii oameni sa faca asemenea gesturi?Lasitatea? Nu mai au forta necesara sa  infrunte situatiile prin care trec asa ca aleg capitularea, fuga de viata? Sau este aceasta un gest de curaj?
  Avem noi dreptul sa hotaram cand sa ni se sfarseasca viata?
Eu cred ca asa cum nu am hotarat noi sa ne nastem, nu avem voie nici sa hotaram cand sfarsim aceasta viata.
Nu pot judeca pe nimeni, e cumplit sa treci prin situatii din care crezi ca nu mai ai scapare, in care nu mai intrezaresti nici o sclipire la orizont!
  Bunul Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ocroteasca in orice situatie!

2 comentarii:

  1. Nu e nici laşitate, nici curaj, e boală. Din păcate la puţine astfel de persoane le este depistată din timp deficenţa psihică.

    RăspundețiȘtergere