luni, 29 februarie 2016

Turul Marilor Tunuri sau Focsaniul vazut altfel

   De cate ori nu m-au purtat pasii prin Focsani...De cate ori nu am vazut acest oras in goana rezolvarii diferitelor probleme cotidiene prin fereastra masinii, induiosata de amintirile din vremea copilariei si adolescentei sau revoltata de toate cicatricile de pe corpul acestui oras... Focsaniul face parte din viata mea, asa cum face parte din viata tuturor vrancenilor.
   Sambata, intr-o zi ploioasa de sfarsit de februarie am vazut pentru prima data Focsaniul altfel, dezbracat de nostalgia amintirilor, de entuziasmul sau indignarea prezentului.
Am privit o radiografie a acestui oras, vazand toate bolile ce i-au ciopartit trupul, boli cauzate tocmai de oamenii ce ar fi trebuit sa-i poarte de grija.
   De cate ori nu m-au purtat pasii prin Piata Unirii, simbol al orasului de pe Milcov, in copilarie dar si acum dupa ultima renovare cand Gradina Publica a fost ciuntita in locul copacilor aparand cladiri ce nu-si aveau locul acolo dar niciodata nu m-am gandit cine si ce se aflase in spatele acestor schimbari pana sambata cand am aflat cum s-a derulat sub ochii nostri o afacere de peste 8 milioane de euro care a blocat 4 ani de zile centrul orasului. Era perioada guvernării PSD/PDL a lui Emil Boc, Elena Udrea fiind ministru al dezvoltării regionale si turismului, cea care a girat proiectul de recalificare urbană a centrului nostru istoric. În locul marmurei de Ruschiţa şi Moneasa şi al calcarului de Babadag au fost importate plăci-compozit din China mult mai subțiri decât prevedea proiectul inițial. La afacere au închis ochii alesi din toate partidele, rezultatul fiind că, an de an, primăria alocă sute de mii de lei pentru înlocuirea plăcilor ieftine și fragile care se sparg. 
  De cate ori nu-mi insotisem sotul in ultimii ani pana in gara atunci cand se intorcea pe meleagurile sale natale... Coplesita de tristetea despartirii nu ma intrebasem niciodata de ce a fost daramata oare gara veche si  inlocuita cu o cladire fara nici un stil arhitectonic in care ploua ca si afara, dupa cum imi povestea sotul. Sambata insa am aflat ce i s-a intamplat gării istorice din Focsani, detonată în 2001 într-o afacere pentru care CFR-ul este încă implicat în procese cu omul de afaceri penal Dumitru Bucsaru. “Gara veche a fost inaugurată în 1881 de către Regele Carol, iar eurogara a fost inaugurată de doi infractori, Mitrea și Năstase. Așa am ratat șansa de a avea o gară de poveste“, am aflat de la Ștefan Borcea, jurnalist la  Adevarul.
  De asemenea, tot ieri am descoperit si alte cicatrici provocate de mai marii judetului si de acolitii lor, asa-numitii mari oameni de afaceri ai judetului.
  Parcul industrial al orasului in care au lucrat parintii, rudele si vecinii pentru a asigura traiul zilnic familiilor lor a fost distrus si vandut pe nimic deoarece anumiti oameni au considerat ca propria bunastare e mai importanta decat prosperitatea orasului si a locuitorilor acestui judet.
 Astfel am descoperit ca fosta fabrică de mobilă MOPAF a devenit o groapa de gunoi.
”Noi nu ne vindem țara” dar o distrugem noi. Așa s-a întâmplat cu MOPAF, o societate privatizată cu Asociația Salariaților (PAS), o metodă păguboasă în majoritatea cazurilor în întreaga țară. Privatizarea a fost supravegheată de Margareta Costea, soacra lui Mircea Geoană, care ocupa o funcție importantă în structurile guvernamentale din acea perioadă. Evoluția firmei după 1990 a fost, practic, o involuție până la dispariție. În perioada 2006-2007, firma a ajuns în mâinile unuia dintre ”minunații” oameni de afaceri ai lui Oprișan, Vasile Roșca, socrul unui deputat UNPR, Laurențiu Țigăeru Roșca, băgat la înaintare în multe afaceri de pe plaurile mioritice. Apoi, MOPAF a ajuns în portofoliul unor dezvoltatori imobiliari care i-au pus lacăt și cruce pe data de 1 noiembrie 2008“, am aflat de la jurnalistul Catalin Stancu (Vrancea 24).
  Fosta autogara a Focsaniului a avut si ea aceeasi soarta. A fost distrusa si inlocuita cu un supermaket ca multe altele din oras sau din tara.
Clădirea futuristă a Autogării, un fel de Romexpo al Focșaniului, după cum a catalogat-o publicistul Valentin Muscă, ar fi putut fi salvată de la pieire în contextul în care Piata Victoriei, construită după modelul celebrei Place de l ‘Etoile din Paris, a fost propusă spre clasare si protejare ca monument istoric prin noul Plan Urbanistic al municipiului. Despre cum a fost distrusa aceasta am aflat de la un fost angajat al acesteia, Victor Bogoi, înselat de acționarii majoritari, oameni bine pusi la vârful PNL Vrancea. “Ei au luat tot, noi nici negrul de sub unghie”, s-a plans acesta.

   Vechea Prefectura a judetului Putna, de asemenea o bijuterie arhitectonica se afla in renovare inca de cand eu eram in liceu. Au trecut multi ani de atunci iar aceasta cladire este tot in renovare...
De sase ani se pare ca nu s-a mai lucrat la aceasta clădire monument cu acoperisul colorat ca o salamandră, proiectată după modelul mănăstirilor din nordul Moldovei. Pe zi ce trece clădirea se deteriorează.
Jurnalistul Ștefan Borcea a dezvăluit că imobilul, vechi de 103 ani, a beneficiat de două consolidări costisitoare după 1990.
   Statiunea de Dezvoltare Pomicola a fost si ea strivita de tavalucul dorintei de imbogatire a politrucilor vranceni si a acolitilor lor ca si Gradina Publica, Autogara, Parcul Industrial si Eurogara.
 “Pomicola a însemnat planificarea “legală” a operațiunii de însușire pe nimic a averii statului. Afacere curat PSD-PNL cu complicitate PDL... Ca de obicei malversațiunile locale au fost binecuvântate prin hotărâri judecătorești definitive… Iar cu cazul Bobocea, personaj eliberat după ce s-a stabilit că a obținut 130 de hectare puțin mai încolo, la Crâng, cu acte false, justiția mioritică a arătat că încă suntem la începutul anilor 90…”, a sintetizat Dan Nichita, publicist si blogger VranceaAltfel.ro
  De acest tavaluc nu a scapat nici Complexul Turistic Caprioara ce a fost ajutat sa devina o ruina iar doritorii de imbogatire se lupta sa rupa o halca mare din trupul acestei oaze verzi, Crangul Petresti. De asemenea, Consiliul Judetean este pe cale sa piarda o finatare de milioane de euro pe care vom fi nevoiti sa-i platin din buzunarul nostru pentru ca lucrarile de reamenajare nu vor fi terminate pana in luna iunie.

   Am trecut de atatea ori prin aceste locuri si totusi, preocupata de propriile ganduri si probleme nu am reusit sa aud suspinul acestui oras in care n-am nascut. Nu am fost capabila sa-i vad lacrimile provocate de aceste mutilari.
  Ieri insa am reusit sa-i simt pulsul pentru prima data si sa-i vad suferinta datorita unui om minunat, interesat de binele acestui oras, Silvia Vranceanu, coordonator regional al portalului de bună guvernare RomaniaCurata.ro ce a organizat Turul Marilor Tunuri din Focsani, la care am avut onoarea sa particip.
Patru jurnalisti, Ștefan Borcea, Cătălin Stancu, Silvia Vrînceanu și Valentin Muscă, un avocat cu cu un mandat de deputat PNȚCD la activ, pe nume Dan Nichita, autorul unui blog local de atitudine civică, dar si un fost sofer de autobază, Victor Bogoi, au fost ghizii acestei excursii civico-turistice, ajutandu-ne sa patrundem dincolo de aparente.
  Cand pasii va poarta prin Focsani, oricat de grabiti sau ocupati ati fi, opriti-va pentru o clipa si observati-l!
Observati ce se intampla in jurul vostru si luati atitudine! Nu lasati acest oras sau alte orase ale tarii noastre la cheremul doritorilor de imbogatire rapida ai vremii!
  P.S. Multumesc sotului si vecinului meu fara de sprijinul carora nu as fi putut lua parte la acest tur, stiut fiind ca pentru firmele ce poseda mijloace de transport in comun persoanele cu dizabilitati locomotorii nu exista, nefiind astfel obligate sa le adapteze si nevoilor acestora.




 

vineri, 26 februarie 2016

Strategia de Dezvoltare Locala a comunei Rastoaca

  Intr-una din zile, vecinul meu ce tocmai asistase la o sedinta a Consiliului Local in calitate de simplu cetatean al comunei, imi pune in brate un document intitulat Strategia de Dezvoltare Locala a comunei Rastoaca. Constiincioasa cum sunt, nevrand sa-l dezamagesc, m-am apucat sa analizez acest document, atat cat ma pricep si eu...
Acest studiu, dupa cum am aflat de la un consilier a fost comandat de Primaria Rastoaca, fiind semnat de firma Anderssen.
Dupa ce l-am parcurs mi-am dat seama ca nicaieri nu este trecut numarul persoanelor intervievate pentru realizarea acestui studiu, dandu-mi impresia la unele capitole ca nu prea are legatura cu realitatea acestei localitati, fiind mai degraba un studiu intocmit intr-un birou oarecare.
   Acest studiu contine:
   Strategia de Dezvoltare Locala 2015-2020, Rezultate Studiu Opinie Populatie
   Strategia de Dezvoltare Locala, Structura Esantionului Analizat, Rezultate Studiu Opinie Populatie
Astfel aflam ca cei mai multi respondenti au peste 65 de ani si ca sunt pensionari, nimic anormal, avand in vedere ca multi tineri sunt plecati din tara. Prezentarea structurii esantionului analizat, neridicandu-mi de asemenea nici un semn de intrebare in ce priveste varsta, starea civila, studiile sau veniturile.
Conform acestui studiu profilul locuitorului comunei rastoaca este urmatorul:
Media de varsta este de 55 de ani.;
Diferenta femei-barbati este nesemnificativa;
Doar 27,6% dintre respondenti realizeaza activitati, desi populatia activa este in procent de 55,3%;
Din total 29,2% dintre locuitorii comunei au absolvit scoala de ucenici/treapta I liceu(9-10 clase)/profesionala;
Majoritatea respondentilor sunt casatoriti(66,2%);
Cele mai multe dintre gospodarii au 1-2 membri(41,6%);
In 26,2% dintre familiile din comuna exista persoane care au plecat sa munceasca in strainatate;
Venitul mediu al respondentilor este de 1112 lei;
47,7% dintre respondenti beneficiaza de 2-3 camere in locuinta;
63,3% din populatie declara ca veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar.
  La capitolul ASPECTE GENERALE, pe primul loc la aspecte pozitive ale comunei se afla Primarul/Primaria, urmat de Caminul Cultural, Zona linistita, Scoala si calitatea apei. Suprinzatoare raspunsuri, nu?
Un alt raspuns ce pe mine m-a surprins a fost urmatorul: 58,5% dintre rastoceni cred ca, consiliul local are o capacitate ridicata de a gestiona dezvoltarea comunei, 18,5% avand de asemenea incredere foarte ridicata in acesta iar eu credeam ca sunt inca locuitori care nici nu stiu cine sunt membrii Consiliului Local... Despre proiectele discutate in sedintele acestuia cei mai multi nu avem habar, asadar de unde atata incredere?
  La INFRASTRUCTURA mi-a sarit in evidenta urmatoarele: 16,9% dintre respondenti practica colectarea selectiva a deseurilor. Serios? Se face in comuna noastra asa ceva?
De asemenea, 60% dintre respondenti considera ca in comuna se organizeaza suficiente manifestari culturale.
  La capitolul DEZVOLTARE SOCIALA aflam ca 55,3% din populatie nu e dispusa sa faca naveta zilnic la lucru pentru asigurarea nevoilor zilnice. Trist.
Sprijinul oferit de Primarie si Autoritatile publice locale batranilor, persoanelor cu dizabilitati, copiilor institutionalizati, persoanelor cu venituri reduse si somerilor se pare ca este de peste 90%.
  Tot din acest studiu aflam ca polulatia considera necesare pentru dezvoltarea scio-economica comunei urmatoarele proiecte:
-Dezvoltare infrastructurii utilitare- apa curenta, canalizare 37,7%
-Dezvoltarea infrastructurii rutiere- drumuri, santuri 23,3%
-Racordarea la reteaua de gaz 20%
-Atragerea de investitori si crearea de locuri de munca 10,8%
-Construirea unui cimitir 3,3%
-Imbunatatirea serviciilor de furnizare a energiei electrice 1,7%
-Imbunatatirea serviciilor de telecomunicatii 0,8%
-Construirea bisericii 0,8%
-Amenajarea salii de sport 0,8%
-Eoliene 0,8%
Stadiu de realizare al contractului
Pana in acest moment s-au demarat urmatoarele actiuni:
-Actiuni de documentare si de pregatire de management de proiect;
-S-au pregatit materialele pentru culegerea informatiilor pe teren de la unitatile descentaralizate judetene cat si de la comuna;
-S-au elaborat instrumente de cercetare pe teren;
-S-a efectuat studiu de opinie pe populatie si este in pregatire elaborarea raportului de cercetare;
Actiuni viitoare:
-Efectuarea studiului pe mediu de afaceri;
-Stabilirea comisiilor de lucru pe strategie si efectuarea analizei SWOT;
-Stabilirea proiectelor si efctuarea strategiei.
  Viitorul suna bine pentru rastoceni, nu?






joi, 25 februarie 2016

Carti la reducere

  In urma cu cateva zile pe cand ma aflam in supermaketul in care imi fac cumparile de obicei, deodata mi-am simtit inima plutind de bucurie. In zona reducerilor am descoperit un stand ce avea carti la un pret accesibil.
M-am apropiat timid, in timp ce deja imi faceam planul cam cate carti imi pot cumpara, mirandu-ma in acelasi timp ca eram singura care ,,plutea'' prin zona, ceilalti cumparatori, impingandu-si linistiti carutul spre casa, neobservand parca locul ce mie imi producea atata bucurie la prima vedere.
M-am gandit ca e cu atat mai bine pentru mine, fiind singura, imi pot alege linistita tot ce imi doresc.
  Bucuria mea insa nu a tinut prea mult. Doar pana am inceput sa citesc titlurile si autorii.
Acum intelegeam de ce nimanui nu-i pasa de aceste reduceri. Carti siropoase, comerciale si cam atat.
  Pacat! Bucuria mea s-a naruit intr-o clipa precum un castel de nisip sub valurile marii..
  Cu chiu cu vai de abia am reusit sa gasesc o carte care sa fie cat de cat pe placul meu, numita CALEA SPRE FERICIRE. O carte ce cuprinde intamplari reale din viata unor oameni obisnuiti, ce vorbesc despre curaj si bunatate, despre binecuvantarile si miracolele vietii, ce ne amintesc ca nu suntem singuri, ca putem razbate si in cele mai intunecate zile, ca inca exista bunatate in lume.

marți, 16 februarie 2016

Parerea mea

  In ultimile doua saptamani anumite evenimente din viata mea m-au impiedicat sa mai urmaresc stirile la tv iar aseara cand am redeschis televizorul pe ecran rulau imagini din tara de la mitinguri de sustinere a familiei Botnariu. Mi-am amintit ca si in urma cu doua saptamani, cand vazusem ultima data stirile vazusem imagini de la mitinguri ce sustineau aceeasi cauza.
 Aceasta familie traieste o tragedie. Desi nu sunt parinte, nu cred ca exista ceva mai cumplit decat sa-ti fie luati copiii de langa tine...Si cu toate acestea... nu pot sa nu ma gandesc...De ce oare nu s-au organizat in tara mitinguri si pentru sustinerea parintilor ce si-au pierdut copiii in spitalele din Romania, fiind victimele unor erori medicale sau pentru copiii ce sunt exploatati sau abuzati de parinti sau pentru parintii care nu au cu ce sa-si hraneasca copiii. (225.000 de copii români se culcă flămânzi )
De ce nu protestam pentru a atrage atentia autoritatilor asupra abuzurilor la care sunt supusi copiii din unele centre de plasament sau asupra dificultatilor pe care le intampina familiile ce vor sa adopte un copil.
Oare am rezolvat toate problemele din ,,ograda'' proprie si acum vrem sa facem ordine si in ,,curtea'' statului norvegian?

duminică, 14 februarie 2016

Ce este viata?!

  Daca intr-o zi un copil v-ar intreba ce este viata, cum ati defini-o? Insumarea tuturor inspiratiilor si expiratiilor? A tuturor zambetelor si lacrimilor? A gandurilor? A sentimentelor si actiunilor?
 Viata e un dar ce il primim o singura data, depinzand de noi mai apoi cat il pretuim, ce facem cu el...Un dar ce are un anumit ,,termen de valabilitate'', nestiind insa niciodata cand este sfarsitul acestui termen, singura certitudine a vietii fiind moartea sau trecerea intr-o alta lume vesnica. Aceasta trecere ne este data  odata cu viata insasi.
  Cand auzim de moartea unui copil involuntar simtim cum sufletul ne lacrimeaza. Cand insa moare un batran ne gandim ca si-a trait viata si cu toate acestea...Putem spune oare ca viata are o valoare mai mare la 20 de ani decat la 90 de ani? Nu este propria noastra viata la fel de importanta indiferent de varsta pe care o avem?
Odata cu trecerea anilor, cu siguranta, ni se schimba perceptia asupra vietii dar oare se schimba si importanta acesteia?!
Voi cum ati defini viata?

vineri, 5 februarie 2016

De ce nu ne mai iubim batranii?

  Au cunoscut fata hidoasa a saraciei din frageda pruncie, fiind nevoiti sa munceasca inca, de la varsta la care noi jucam sotron, pentru a imputina lipsurile familiei. Au luptat in razboi cunoscand teama, umilinta, infometarea in timpul prizonieratului din lagarele siberiene. Dar Dumnezeu le-a fost alaturi si le-a calauzit pasii, cand nu mai sperau, spre pamantul pe care s-au nascut si pe care l-au iubit.
Si-au construit casele cu propriile lor palme. Au muncit din greu pentru a scoate roadele pamantului, din ele intretinandu-si copiii si poate si nepotii.
  Nici un efort n-a fost prea mare pentru ei. N-au vrut ca ai lor copii sa cunoasca ca si ei lipsurile. Au vrut ca acestia sa mearga la scoala si sa ajunga oameni mari chiar daca ei, parintii parcurgeau zeci de kilometri pe jos sau sute pe bicicleta pentru a ajunge la prunci cu merinde.
Au iubit si au suferit in tacere, cu demnitate! Si au muncit! Mai presus de toate au muncit! Nu au stiut ce inseamna luxul si comoditatea.
  Ei tot ce au obtinut, au obtinut cu mari eforturi pe care le-au facut din iubire pentru familie si glia pe care calcau iar acum ajunsi la varsta senectutii cand nu mai pot munci simt ca viata lor nu mai are sens.
Nimeni nu mai are nevoie de ei. Mainile le tremura. Pana si cana cu apa o ridica cu dificultate.
Nu mai aud bine si nu inteleg de ce cei pe care i-au crescut cu mari sacrificii se supara pe ei cand scapa mancarea pe jos.
Nu inteleg de ce nepotii, care pana mai ieri veneau cand aveau nevoie de bani pentru vacante iar ei rupeau bucurosi din pensia lor oricum prea mica doar pentru ai face fericiti, acum nici nu le mai deschid usa.
Traiesc din amintiri dar nimeni nu mai are timp sa ii asculte.
Au muncit, au iubit iar acum au devenit o povara.
Nimeni nu mai are ragaz sa le stearga lacrimile... Nimeni nu mai are timp sa-i iubeasca... Mai au doar credinta in Dumnezeu...