Alergam printre vise

  Odata veniti pe aceasta lume invatam sa descoperim, sa zambim, sa alergam si mai apoi, sa visam...
De mici, ne dorim o jucarie si visam ca intr-o zi ne vom juca cu ea.
Apoi odata cu inaintarea in varsta se schimba si visele noastre. Cand suntem elevi visam sa absolvim un liceu  si o facultate bine cotate sau/si vacante cat mai frumoase. In adolescenta visam familia pe care o vom avea sau cariera pe care o vom imbratisa etc. La maturitate, se schimba, firesc si natura viselor noastre. Constant e ca intreaga noastra viata alergam pentru a ne implini visele.
Pe unele dintre ele vom reusi sa le atingem... Altele, simtim ca oricat ne-am stradui se indeparteaza tot mai mult de noi. Iar la unele renuntam noi insine, simtind ca nu ne mai reprezinta.
  Cu cat luptam mai mult pentru realizarea unui vis cu atat implinirea lui ne face mai fericiti dar, din pacate sau poate, din fericire, noi oamenii suntem precum atletii, nu ne putem opri din alergat, asa ca un vis implinit devine doar o cursa castigata care ne face mai devreme sau mai tarziu sa ne dorim castigarea unei curse si mai importante, ne faurim astfel un alt vis spre care sa ne indreptam.
Atunci cand nu reusim sa realizam un vis ni se pare ca edificiul intregii noastre existente se prabuseste... Soarele parca nu mai straluceste pentru noi  iar florile parca nu mai au acelasi parfum...si cu toate acestea, asa cum un atlet dupa o cursa pierduta reuseste sa se adune si sa se pregateasca pentru a lua startul intr-o alta cursa, asa si noi reusim sa ne inaltam si sa ne cladim un alt vis, un alt tel.
  Visele, aceste proiectii ale dorintelor noastre cele mai intime dau farmec si frumusete vietii noastre daca sunt in concordanta cu capacitatile noastre. Implinirea lor poate da aripi si ne poate face sa crestem ca indivizi. Pe cand construirea unor vise imposibil de realizat de noi ca indivizi ne poate face sa ne consideram infranti ai sortii.
  De noi depinde totul...
  Asadar nu va temeti sa visati si... sa aveti alergare usoara!