Era o frumoasa zi de toamna...iar eu eram o adolescenta plina de viata care credea ca poate realiza tot ce vrea, daca isi doreste cu adevarat si daca e dispusa sa lupte pentru asta si care nici macar nu banuia ca existenta i se va schimba iremediabil, putin cate putin incepand chiar cu acea zi.
O boala atat de grava ar trebui poate sa se declanseze intr-o zi mohorata, natura ar trebui, poate, sa prevesteasca ce se va intampla.Dar nu... in cazul meu, am deschis ochii, soarele ma alinta dar ceva in mine se schimbase.Am aflat-o cand m-am ridicat in picioare.Dar era o zi atat de frumoasa...iar eu nu banuiam ca in scurt timp nu voi mai putea alerga, ca in scurt timp visele imi vor fi ingradite...
Au trecut 20 de ani .N-am realizat nimic din ce im propusesem atunci.Prioritatile mele s-au schimbat.De visat, mai visez si acum desi visele mele nu mai au aceeasi coloratura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu