luni, 9 ianuarie 2017

Lecturile anului 2016

  A mai trecut un an, a inceput un altul... iar eu incerc sa pastrez traditia inceputa in urma cu doi ani ca la inceputul fiecarui nou an sa ma ,,laud'' cu ce am citit in anul precedent.
 Daca in 2014 reusisem sa citesc 31 de carti (vezi lista aici ) iar in 2015 parcursesem doar 12 carti ( aici ), in anul ce tocmai l-am incheiat n-am reusit sa insumez decat opt carti.
 Am inceput anul cu o carte mai ,,usurica''  intitulata Povesti adevarate - Calea spre fericire, apoi am continuat cu Bel-Ami - Guy de Maupassant, urmata de
                   Durerea vine de la Rasarit - Dragomir Oprea,
                   Omul in cautarea sensului vietii - Viktor Frankl,
                   Insula Purgatoriului - Lucian Ciuchita,
                   Firele Ascunse - Ioan Dumitru Denciu,
                   Suflet romanesc - Dan Puric,
                   Fii demn! - Dan Puric.

  Preferata mea in acest an a fost Omul in cautarea sensului vietii, o carte autobiografica scrisa de Viktor Frankl, fost psihiatru, fondatorul logoterapiei, pe care mi-am propus sa o recitesc dupa ce termin cartile ce ma asteapta pe birou.
  Locul doi in topul meu il ocupa Durerea vine de la Rasarit, scrisa de profesorul de istorie Dragomir Oprea, fiu al localitatii Rastoaca, in care traiesc si eu. Nu l-am cunoscut pe autorul cartii, drumul vietii purtandu-i pasii pe alte meleaguri insa randurile parcurse in acesta carte m-au facut sa ma simt mai apropiata ca niciodata de localitatea mea, de trecutul ei, de oamenii care i-au scris istoria. Este o carte autobiografica ce ne face sa traim alaturi de autor, de familia lui si de ceilalti rastoceni ai acelor vremuri, perioada celui de-al doilea razboi mondial si instalarea regimului comunist cu tot ce a adus el mai rau, colectivizarea, detentiile politice si tot convoiul de suferinte ce a impovarat sufletul taranului roman si nu numai.
 Va recomand sa cititi aceste doua carti! Sunt sigura ca nu veti regreta!
In rest... lui Dan Purin ii urmarisem fragmente din conferinte sau ii parcursesem articole de presa dar nu citisem nici una dintre cartile lui. Mi-au placut dar n-au fost o surpriza, cele doua carti citite de mine inscriindu-se in linia pe care o urmeaza autorul in toate prezentarile sale.
In ultimele zile ale anului 2016 citeam despre martirii neamului si sacrificiile acestora iar pe tv se derula lupta politicienilor pentru putere si ma intrebam daca toata suferinta inaintasilor n-a fost in zadar? Pentru ce au suferit acestia in inchisorile comuniste? Pentru demagogii ce detin fraiele acestei tari in prezent?
 O surpriza a fost pentru mine profesorul focsanean Ioan Dumitru Denciu despre care nu auzisem pana n-am primit doua din cartile sale de la o nepoata a sa, ce-mi este prietena de multi ani. Se pare ca exista multi scriitori contemporani chiar in apropierea nostra ce asteapta sa ii descoperim...
 Inchei acest periplu prin lumea cartilor citite de mine, dorindu-va sa aveti lecturi interesante in acest an! 

miercuri, 4 ianuarie 2017

Prima bucurie pe care mi-a oferit-o 2017

  Dupa atata rasfat culinar, urari de bine, ieri euforia sarbatorilor parea a se fi stins iar viata parea a-si relua fagasul, oferindu-mi prima zi ,,ca oricare alta'' a acestui an.
Nici macar cei doi braduti gatiti de sarbatoare, mandri nevoie-mare cu ale lor podoabe stralucitoare nu prea mai reuseau sa ma inveseleasca ...  Spre amiaza insa 2017 s-a gandit ca as avea nevoie de o bucurie si mi-a daruit-o fara zgarcenie cand usa camerei in care ma aflam s-a deschis iar inauntru a patruns o persoana pe care n-o mai vazusem de 15 ani.
 Il stiu de cand am inceput sa descopar lumea ce ma inconjura. Parintii imi povesteau ca atunci cand eram foarte mica venea sa imprumute carti iar pentru a-si arata recunostinta se oferea sa ma supravegheze cand ei erau ocupati. Tot el ma supraveghea si cand il insoteam amandoi pe tatal meu la pescuit. Mai apoi cand am crescut si eram in scoala primara, el era cel care ma ajuta sa dezleg tainele matematicii atunci cand pareau peste puterea mea de patrundere. Locuia la doar 50 de metri de noi asa ca am crescut impreuna, el fiind bineinteles ceva mai mare.
Timpul a trecut, el s-a casatorit, eu m-am imbolnavit iar la un moment dat drumurile ni s-au despartit, el parasind meleagurile natale.
  Apoi  mai tarziu rolurile s-au schimbat, eu devenind cea care s-a straduit sa-i dezlege tainele matematicii dar si ale altor materii ce se studiau in scoala gimnaziala fiului sau.
  Vesti despre el aflam destul de rar de la sotia lui. Nu eram singura pe care viata o punea la incercare. Si ei treceau prin propiile lor incercari... Astfel au trecut 15 ani in care el nu si-a mai vazut casa parinteasca si prietenii din copilarie.
Iar dupa atatia ani se intorsese pentru cateva zile si isi rupsese putin timp pentru a veni sa ma vada.
 ,,Am citit ce ai scris in ziar'', au fost primele lui cuvinte. Am reusit doar sa ingan un ,,m-ai recunoscut?''. Parca redevenisem copilul de odinioara. In 15 ani m-am schimbat si eu si el dar legaturile formate in copilarie se pare ca sunt mai trainice decat insusi timpul.
  Intr-o vreme in care are avem mii de prieteni pe retelele de socializare dar ne simtim singuri, intr-un timp in care prieteniile reale sunt tot mai rare, reintalnirea prietenilor din copilarie are un farmec aparte.
  De cate ori revedem un vecin alaturi de care am copilarit, un coleg din scoala generala sau chiar din liceu, copilul care eram odata revine in prezent aducand cu el candoarea, entuziasmul si bucuria cu care traiam tot ce ni se intampla in acele vremuri.



sâmbătă, 31 decembrie 2016

Bun ramas, 2016! Bun venit, 2017!

  Peste cateva ore ne vom lua ramas bun de la anul 2016. Un an cu zile senine si cu zile innorate... Un an trait foarte intens. Un an in care m-am bucurat, am plans si am invatat multe lectii de la viata.
In 2016 cred ca am scris si am citit mai putin dar am fost mai activa dincolo de mediu online.
Am pierdut o persoana draga, am cunoscut povesti de viata cutremuratoare, am invatat ca depinde si de noi ca lucrurile din jurul nostru sa se schimbe, am experimentat emotii unice, am cunoscut oameni frumosi, am vizitat locuri noi sau pe care le cunosteam deja si...bineinteles ca si in acest an am atras atentia asupra problemelor cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati  si pacientii din Romania.
  Multumesc, celor ce si-am facut timp si in acest an sa citesca ceea ce eu scriu pe http://iuli-ana.blogspot.ro/, http://iuliananegoita.dizabil.eu/, http://www.dizabil.eu/ sau in Ziarul de Vrancea sau mi-au fost alaturi in cele doua grupuri pe care le administrez Grupul Pacientilor cu poliatrita reumatoida si Rastoaca ori pe paginile Vrem o viata fara bariere, Iuli-Ana, dizabil.eu. Multumesc, oamenilor dragi ce mi-au fost alaturi si m-au sustinut atunci cand am avut nevoie! Fara voi toti viata mea ar fi mai pustie!
  Acum cand ne pregatim sa pasim intr-un Nou An, sa incepem o noua calatorie, va doresc ca anul 2017 sa va aduca sanatate, multe vise implinite si oameni frumosi in jurul vostru!
Bun ramas, 2016! Bun venit, 2017! La multi ani!

marți, 27 decembrie 2016

,,Vine seara de Craciun, la multi ani, la multi ani...''

  A trecut si Craciunul anului 2016... Si cate zile ne-am pregatit pentru acesta...
Doamnele au inceput cu trei-patru saptamani inainte sa-si aranjeze casele pentru aceste sarbatori alungand cu atentie orice urma de dezordine, razboindu-se cu firele de praf depuse la intamplare si cu scamele tolanite comod pe covoare.
Apoi in locuinte isi fac aparitia bradutii, artificiali sau naturali si ornamentele pregatite sa-i infrumuseteze. Dupa ce casele sunt pregatite cum se cuvine, intreaga atentie a doamnelor dar si a domnilor se concentreaza pe bucatarie, mai exact pe aprovizionarea acesteia cu materia prima necesara pregatirii produselor specifice acestor sarbatori. Si goana prin magazine nu se termina odata cu pregatirea mesei de Craciun ci continua si cu pregatirea cadourilor pentru cei dragi.
  Inaintea acestor sarbatori, Focsaniul (ca si alte orase din tara, banuiesc) era de nerecunoscut. Parca ar fi fost un colt din Bucuresti. Ambuteiaje la tot pasul. Parca toti locuitorii judetului Vrancea circulau cu masinile in acelasi timp pe strazile Focsaniului. Iar in marketuri aglomeratia era pe masura. Carne, cozonaci, ciocolatele, sucuri... Cosurile pareau prea mici pentru necesitatile cumparatorilor.
  Pe o straduta al carei trotuar nu mai fusese reparat de mult prea multi ani, intens circulata, o tanara sta cu mana intinsa inganand: ,,Vine seara de Craciun, la multi ani, la multi ani, vine seara de Craciun, la multi ani, la multi ani''. Alaturi de ea, intr-un carut sta un copilas ce parea sa aiba mai putin de un an, imbracat intr-o salopetica de fas. Trecatorii treceau grabiti spre casele lor, incarcati cu pachete si sacose. Frigul ce patrundea prin haine nu prea ii lasa sa slabeasca ritmul pasilor. Din cand in cand cineva se oprea sa-i lase tinerei in palma cativa lei. Dar e Craciunul si toata lumea e preocupata sa aiba cadouri sub brad, frigiderele si camarele pline, cine sa mai aiba timp s-o intrebe de ce sta cu acel copilasul pe strada cand termometrele aratau doar 3 grade Celsius.
  Craciunul a trecut, frigiderele s-au golit... dar se apropie Revelionul si magazinele vor fi iarasi pline de cumparatori. Oare daca acestea ar avea expuse pe rafturi spre vanzare BUNATATE, TOLERANTA, RESPECT, SOLIDARITATE, ALTRUISM, EMPATIE ar exista la fel de multi cumparatori? Cosurile ar parea la fel de neincapatoare?

  Ce bine ar fi daca n-am uita ca Craciunul este o sarbatoare a spiritului si nu una a trupului! Ce bine ar fi daca n-am uita ca acesta sarbatoare este despre Dragoste, Empatie, Daruire si nu despre mese imbelsugate, cadouri extravagante si petreceri fastuoase!

luni, 19 decembrie 2016

Despre medici si pacienti...

  Intreaga opinie publica este socata de dezvaluirile aparute in presa despre experimentele care se faceau pe copii de un recunoscut ortoped din Bucuresti.
Copii ramasi cu infirmitati majore, copii decedati in timpul unor interventii, dispozitive platite de parinti desi puteau fi decontate de Casa de Asigurari, operatii facute desi nu era nevoie de ele, dispozitive neomologate testate pe copii... Si noi dezvaluiri apar zi de zi... Te cutremuri auzind povestile victimelor acestui medic si nu poti sa te intrebi cum de a fost posibil asa ceva?
 In Romania se vorbeste mult despre lipsa de dotare din spitale, despre salariile mici ale celor ce lucreaza in sistemul medical... Din cand in cand se vorbeste chiar despre coruptia din spitale dar foarte rar se vorbeste despre sindromul de superioritate de care sufera multi medici de la noi.
  In cei 25 de ani de cand m-am imbolnavit am trecut prin cabinetele multor medici dar parca niciunde nu te simti mai umil ca in sectiile de ortopedie. Aici medicii se cred dumnezei. Pacientii fac coada la usile lor in speranta ca vor primi in sfarsit o programare. Ortopezii sunt cei care decid cine are dreptul sa fie trecut pe lista celor ce asteapta o proteza, in functie de cat cotizeaza fiecare pacient sau apartinatorii acestuia. De asemenea ei hotarasc daca un pacient va fi operat acum sau la sfantul asteapta.
Asistentele din sectiile de ortopedie decid cine are dreptul la un sedativ si cine nu... Pana si infirmierele din aceste sectii sunt in masura sa decida ce pacient va primi o lenjerie curata sau va beneficia de ajutor si care nu, in functie de aceeasi celebra cotizatie.
  Bineinteles ca exista si medici devotati meseriei pe care au imbratisat-o si pacientilor lor dar din pacate, acestia sunt marginalizati intr-un mediu in care banul a luat locul empatiei.
  Se va schimba oare vreodata aceasta stare de fapt din spitalele romanesti? Probabil, nu prea curand. Obiceiurile vechi dispar greu iar in unele cazuri deloc.

 

marți, 13 decembrie 2016

Rusinica, SC Prototal Sevice SRL!

  Desi nu scriu advertoriale, in urma cu doua saptamani mi-am propus sa ,,promovez'' cum se cuvine o anumita firma din Focsani ce pune pe primul plan interesul clientilor sai, am tot amanat acest demers dar astazi am zis ca trebuie sa-mi tin promisiunea.
  Luna trecuta am trecut printr-o experienta care mi-a demonstrat inca o data cat respect arata unii asa-zisi afaceristi clientilor lor.  
  Pentru prima data treceam pragul unui renumit market din Focsani pentru a cumpara un boiler pe care il descoperisem pe site-ul acestuia. Ajunsi acasa cu el descoperim ca este defect(dupa ce am chemat doi instalatori) asa ca la cateva zile ne intoarcem in magazinul cu pricina cu speranta ca ne va fi schimbat. De unde atata noroc pe noi. Initial au zis ca e vina instalatorului chemat de noi pentru ca nu e autorizat, apoi cand i-am intrebat de ce scrie pe certificatul de garantie ca boilerul a fost probat cand de fapt noua ni s-a spus ca nu-l pot proba, au zis ca-l vor trimite ei in service. La opt zile ni s-a comunicat ca cei ce asigura service-ul au zis ca boilerul nu a avut nici o problema, este functional si astfel suntem asteptati sa mergem sa-l luam, asa ca ne intoarce in magazin intrebandu-ne unde era problema in povestea asta? Unde era vina? La magazin sau la service? In scurt timp insa aveam sa aflam raspunsul la aceste intrebari.
Ajunsi in marketul, directorul acestuia dupa ce ne-a ascultat si-a pus un angajat sa racordeze boilerul la una dintre chivetele lor, convingandu-se astfel ca noi avem dreptate si nu cei din service. Reprezentantul service-ului sunat de directorului magazinului a sustinut mai departe ca boilerul a fost verificat si este functional desi tocmai i se spusese ca dupa proba facuta in magazin se constatase altceva.
Noi dupa cateva drumuri facute la magazinul in cauza, dupa toata tevatuta cu instalatorii si tot stresul cauzat de acest incident ne-am ales cu scuzele de rigoare si un alt boiler, de data asta functional dar nu pot sa nu ma intreb oare cati alti clienti au fost pusi in aceeasi situatie cu noi?
  Cum este posibil ca o asemenea firma ce zice ca asigura servicii de întreţinere şi reparare pentru aparatura electrocasnică sa obtina contracte de service cu foarte multe mari firme producatoare de electrocasnice in conditiile in care si-a luat banii pentru o lucrare pe care n-o executase?
  In aceste conditii m-am gandit ca firma in cauza merita atentia si ,,promovarea'' mea...Asadar, rusinica,  SC Prototal Sevice SRL Focsani pentru felul in care iti tratezi clientii!

vineri, 9 decembrie 2016

,,Strigatul lui Maricel'' a fost auzit

  Va mai amintiti povestea baiatului imobilizat care nu avea certificat de incadrare in grad de handicap, asigurare de sanatate sau macar speranta intr-un trai decent? Cei ce nu i-ati aflat povestea o puteti descoperi in postarea  intitulata ,,Strigatul lui Maricel'' .
  La scurt timp dupa ce am scris acele randuri, speranta a aparut si pe strada lui Maricel. Autoritatile locale l-au ajutat s-a obtina certificatul de incadrare in grad de handicap si drepturile ce-i revin odata cu acesta. Desi acest certificat este valabil doar un an si astfel peste 11 luni va incepe iarasi aceeasi tevatura, macar acum are asigurare de sanatate si incepand cu luna viitoare va avea un venit care ii va permite sa aiba un trai mai bun.
Si vestile bune nu se termina aici. O tanara cu suflet mare plecata de multi ani din tara aflandu-i povestea i-a trimis un scaun rulant care ii va permite sa iasa din casa cand vremea se va mai incalzi.
Foto: Vasile Prunila
Aceeasi persoana a vrut sa fie sigura ca Mosul nu-l va ocoli si in acest an pe Maricel, asa ca l-a trimis in casuta lui mai devreme cu daruri care sa-i faca sarbatorile putin mai frumoase.

  Maricel si mama lui mulumesc, dlui Dita Mitrut care n-a precupetit nici un efort pentru a atrage atentia asupra situatiei lor, Ninei, tanara care si-a dorit sa aduca un zambet pe chipul si in sufletul lui Maricel, Ziarului de Vrancea care a ajutat ca aceasta poveste sa aiba mai multa vizibilitate si nu in ultimul rand autoritatilor locale.
  Aceasta poveste mi-a confirmat inca odata daca mai era nevoie ca atunci cand mai multi oameni frumosi se aduna pot aduce zambete chiar si intr-un suflet chinuit.